4 minute, 3 secunde, 2 personaje, un film

Într-adevăr, se poate spune că acele patru minute (Vier Minuten) spun totul despre personajul pe care Chris Kraus a vrut să-l schiţeze. Jenny von Loeben - interpretată excelent de Hannah Herzsprung - este o persoană cu un comportament discordant, care trece foarte uşor de la melancolia acordurilor din Schumann la violenţa extremă, de tipul "pianistului" din De battre mon coeur s'est arrêté. Practic întreg filmul este o pregătire a celor patru minute de ură viscerală, care zguduie, prin acordurile pianului, întreg trecutul celor două personaje: profesoara de pian lesbiană şi tânăra deţinută, abuzată de tată, care-şi ispăşeşte pedeapsa pentru o crimă brutală, pe care nu a comis-o. Din întâlnirea lor se naşte un torent, stăvilit profesionist de regizorul german, care în ciuda unor scăpări cu iz hollywood-ian (tendinţa de victimizare, sentimentalisme & dulcegării), reuşeşte să închege un film foarte bun.

Swan Lee

O piesă pe care nu am mai ascultat-o de vreo 4 ani, de când priveam pe geam iernile borţoase din Iaşi, în timp ce mâncam zahăr ars. Şi acum, când o reascult, îmi aduc aminte de acel gust dulce-amar ...

Pentru cei care nu ştiu .....

X-rated

E o mişcare artistică eXtremă care nu-şi propune nimic, momentan. Deocamdată reprezentanţii ei "radiografiază" .....

Un b(âr)log cu filme bune

http://foreignmovies-ddl.blogspot.com/
http://foreignmovies-ddl.blogspot.com/
http://foreignmovies-ddl.blogspot.com/
.
.
.
.
.
.
http://foreignmovies-ddl.blogspot.com/

In girum imus nocte et consumimur igni

De acest palindrom cărtărescian (vorba vine!) se leagă prezentarea unui film (marca Guy Debord) care a fost foare bine primit la lansare, în anul 1978. Iată ce spun ţuţerii lui Debord despre film:

In girum imus nocte et consumimur igni is a 1978 film by the situationist Guy Debord, the title of which is a medieval Latin palindrome meaning “we turn in the night and are consumed by fire”.

The film opens with an excoriating attack on the cinema-going public and its world, and on conventional cinema itself. However, the bulk of the film is given over to Debord’s quite personal reflections on his life, loves and times, taking in his early pre-situationist years in the Sant-Germain-des-Prés district of Paris, the Situationist International, and the various European locales in which he lived after the dissolution of the International in 1972.

Like The Society of the Spectacle, In girum combines a spoken text with a series of static images and film clips (the latter largely taken from existing sources). However, as Debord pointed out in a 1989 note in the critical edition of In girum:

“The situation shifts in In girim due to several important differences: I directly shot a portion of the images; I wrote the text specifically for this particular film; and the theme of the film is not the spectacle, but real life. The films that interrupt the discource do so primarily to support it positively, even if there is an element of irony (Lacenaire, the Devil, the fragment from Cocteau, or Custer’s last stand). The Charge of the Light Brigade is intended to crudely and eulogistically ‘represent’ a dozen years of the SI’s actions.

As for the use of music, even though it is detourned like everything else, it will be felt by everyone in the normal way; it is never distanciated and always has a positive, ‘lyrical’ aim.”

Doar pentru (epi)fani. L-am mutat pe Naciu

O, Naciule, Naciule, unde eşti tu? Pururi tânăr, înfăşurat în fum .... Te-am căutat şi eu, şi Prevert, la piaţa de păsări, însă nu te-am gasit. Te mănâncă Bucureştiul, Naciule! Pe gooooogle n-am dat decât de poza asta şi comentariul următor: Na ka...cia minejo naciu teisma niumberge...em o zinot kodel juos teise??? nes jie pralaimejo!!! Jie kapituliavo.... Aştept să mai scrii, Naciule, cum o făceai odată ...


¤¤¤¤¤¤¤¤¤¤¤¤¤¤¤¤¤¤¤¤¤¤¤¤¤¤¤
azi am tăiat lemne fără să mă plâng

de anxietate. m-am liniştit în timp ce ele

coseau perdeluţe pentru dulăpior.

două femei în camera asta

una e iubita mea

celalaltă m-atinge din greşeală.

am prins momentul când una s-a lipit de perete

am şters-o de var

trecându-mi mâna prin intersecţie

omoplaţi, coloană şi-n faţă,

cu siguranţă,

tâţe.

The Man with the Beautiful Eyes

Un scurt-metraj al lui Jonathan Hodgson, pe versurile lui Charles Bukowski, care a castigat premiul BAFTA in 2000.

Manu chao con Princesas

Una din cele mai bune piese ale acestui an, trista, halucinanta, coloana sonora a unui film despre "two melancholic whores in Madrid" care-si intind povestile pe strazi "ce duhnesc a frumuseste", vorba lui Andriescu.

intro

The Banishment

O recomandare de luni. Un film impresionant, tensionant, cu o imagine impecabila. Parca e facut dintr-o succesiune de fotografii artisitice. Cadrele sunt lungi, apasatoare, iar prestatia lui Konstantin Lavronenko este senzationala.

* Festival de Cannes: Award for Best Actor Konstantin LAVRONENKO for IZGNANIE (THE BANISHMENT)