Foarte bun spotul la TIFF

Filmul ajunge în penitenciar

În lipsa altor soluţii, lumea a inventat închisoarea. Iniţial inchisorile româneşti au fost construite undeva departe, la marginea oraşelor. Pe măsură ce s-au dezvoltat însă, marile oraşe s-au trezit nu de puţine ori cu închisoarea chiar în mijlocul lor. În situaţia asta este mai greu să faci abstracţie de existenţa lor. Totuşi oamenii continuă să vorbească în şoaptă despre închisoare şi despre deţinuţi, ca şi cum închisoarea şi deţinuţii ar fi un fel de bubă inestetică pe obrazul frumos al oraşului. Cei mai multi deţinuţi sunt săraci şi au ajuns la închisoare pentru furt. Cei mai multi deţinuţi sunt analfabeţi sau au o educaţie precară. Cei mai multi detinuţi au fost trataţi în copilărie cu brutalitate, în cel mai bun caz cu indiferenţă. Paradoxal însă, la închisoare nu ajung niciodată părinţii deţinuţilor sau angajaţii instituţiilor care ar fi trebuit să intervină în timp util. Lumea trimite infractorul la închisoare ca şi cum ar ascunde gunoiul sub preş şi de regulă plăteşte cu bani puţini toată neputinţa asta. Restul intră mai degrabă în categoria victimelor colaterale, un fel de jertfă inevitabilă adusă pe altarul evoluţiei omeneşti.

PENITENCIARUL RAHOVA - RENE*

19 martie / 14h00 / Penitenciarul Rahova

proiecţia filmului René / Republica Cehă / 2008 / 90 min.

PENITENCIARUL JILAVA - VIDEOGRAME DE LA REVOLUTIE*

23 martie / 13h00 / Penitenciarul Jilava

proiecţia filmului Videograms of a revolution / Germania / 1992 / 106 min.

Penitenciarul Jilava are o memorie încărcată: aici s-au săvârşit crime sub dictatura fascistă, aici au exterminat comuniştii o bună parte din elitele româneşti, aici este azi închis - pentru rolul său în represiunea din decembrie 89 - generalul Victor Stănculescu. Aici şi acum, filmul îşi dă întâlnire cu trecutul recent şi cu unul din actorii lui cei mai importanţi. „Videogramele...” lui Andrei Ujică vor fi proiectate în faţa deţinuţilor de astăzi, dintre care cei mai mulţi au fost spectatori fără putere ai ultimilor 20 de ani. La finalul proiecţiei, regizorul şi generalul vor sta de vorbă pe scena improvizată a penitenciarului. One World România reuşeşte să stabilească un dialog acolo unde el părea imposibil, chemându-ne pe toţi la o întâlnire improbabilă dar necesară.

*Intrarea la aceste proiecţii se face în limita locurilor disponibile doar pe baza unei înscrieri prealabile pe adresa bogdan_timofti2003@yahoo.com. Vă rugam să includeţi în email numele complet, seria si numărul de buletin, vârsta, ocupaţia şi un număr de telefon.

Veţi primi confirmarea participării până la data de 18 martie.

Transportul spectatorilor nu este asigurat de către organizatori.

Contact: Bogdan Timofti / bogdan_timofti2003@yahoo.com

Get the Flash Player to see this player.

Peep Show!

Va propun sa tragem putin cu ochiul, atat cat sa nu ni se invineteasca, la filmele care, potrivit LA Times, vin, vin, vin in 2009. Urmeaza sa vedem cum vin: calare sau pe jos.

Wanna be a millionaire-ar-dahari?

Daca vreti sa vedeti o mostra de cinematografie adevarata, daca va era dor de Danny Boyle, daca vreti sa va reamintiti de Cidade de Deus, daca vreti sa dati la regie, daca v-ati plictisit de megacabotinismele americane .... neaparat de vazut. Un film neamerican (desi castigator al Globului de Aur) prin naturalete, prospat prin imagine si imbatabil prin regie.

Rating 9/10.



Slumdog Millionaire (2008)

Directors:

Danny Boyle
Loveleen Tandan (co-director: India)

Cast; niste indieni talentati.

D'ale Berlinalei

“Almost half the programme has been decided”, reports Panorama director Wieland Speck. Here are the nominees:

Absolute Evil by Ulli Lommel, USA (world premiere)

With David Carradine, Carolyn Neff, Ulli Lommel, Chris Kiesa

Ander by Roberto Castón, Spain (directorial debut and world premiere)

With Josean Bengoetxea, Cristhian Esquivel, Mamen Rivera, Pilar Rodríguez, Leire Ucha

At Stake by Iwan Setiawan, Muhammad Ichsan, Lucky Kuswandi, Ucu Agustin, Ani Ema Susanti, Indonesia

Coyote by Chema Rodríguez, Spain (world premiere)

Der Knochenmann (The Bone Man) by Wolfgang Murnberger, Austria (world premiere)

With Josef Hader, Josef Bierbichler, Birgit Minichmayr, Simon Schwarz, Christoph Luser, Stipe Erceg

Fig Trees by John Greyson, Canada (world premiere)

With Van Abrahams, David Wall, Alexander Chapman

Fucking Different Tel Aviv by Yair Hochner, Avital Barak, Stephanie Abramovic, Elad Zakai, Eran Koblik Kedar, Ricardo Rojstaczer, Nir Ne'Eman, Hila Ben Baruch, Yossi Brauman, Sivan Levy, Eyal Bromberg, Anat Salomon, Sie Gal, November Wanderin, Yasmin Max, Germany/Israel

Garapa by José Padilha, Brazil (world premiere)

Ghosted by Monika Treut, Germany/Taiwan (world premiere)

With Inga Busch, Huan-Ru Ke, Ting-Ting Hu, Jack Kao, Marek Harloff

Gururi No Koto (All Around Us) by Hashigushi Ryosuke, Japan

With Kimura Tae, Lily Franky, Baisyo Mitsuko

High Life by Gary Yates, Canada (world premiere)

With Timothy Olyphant, Stephen Eric McIntyre, Joe Anderson, Rossif Sutherland

Human Zoo by Rie Rasmussen, France (directorial debut and world premiere)

With Rie Rasmussen, Nikola Djuricko, Nick Corey, Vojin Cetkovic, Hiam Abbass, Said Amadis

La journee de la jupe (Skirt Day) by Jean-Paul Lilienfeld, France/Belgium

With Isabelle Adjani, Denis Podalydes, Yann Collette

Laskar Pelangi (The Rainbow Troops) by Riri Riza, Indonesia

With Cut Mini, Zulfani, Ferdian, Veris Yamarno, Ikranagara

Pedro by Nick Oceano, USA (directorial debut)

With Alex Loynaz,Justina Machado, Hale Appleman, DaJuan Johnson

Rückenwind (Light Gradient) by Jan Krüger, Germany (world premiere)

With Sebastian Schlecht, Eric Golub, Iris Minich, Denis Alevi

Sólo quiero caminar (Just Walking) by Augustin Diaz Yanes, Spain/Mexico

With Diego Luna, Victoria Abril, Ariadna Gil, Pilar López de Ayala, Elena Anaya

The Countess by Julie Delpy, Germany/France (world premiere)

With Julie Delpy, William Hurt, Daniel Brühl

Unmistaken Child by Nati Baratz, Israel (directorial debut)

With Tenzin Zopa

When You're Strange by Tom DiCillo, USA

With Kevin Krasny

White Lightnin' by Dominic Murphy, Great Britain/USA (directorial debut)

With Edward Hogg, Carrie Fisher, Muse Watson

News

1. S-a facut publica lista nominalizarilor pentru premiile Academiei Europene de Film. Here they are: IL DIVO, Italy, dir. by Paolo Sorrentino, ENTRE LES MURS (The Class), France, dir. by Laurent Cantet, GOMORRA (Gomorrah), Italy, dir. by Matteo Garrone, HAPPY-GO-LUCKY, UK, dir. by Mike Leigh, EL ORFANATO (The Orphanage), Spain, WALTZ WITH BASHIR, Israel/France/Germany, dir. by Ari Folman. Castigatorii vor fi anuntati pe 6 decembrie, la Copenhaga. Pe de alta parte premiul juriului e deja stiu. El merge catre Abdellatif Kechiche for LA GRAINE ET LE MULET (The Secret of the Grain / Couscous).

2. A 59-a editie a Festivalului de Film de la Berlin se va deschide pe 5 februarie 2009 cu premiera mondiala a filmului The International. Regizat de Tom Tykwer (Perfume, Run, Lola Run, Heaven), filmul ii are ca actori principali pe Clive Owen (Inside Man, Closer) si Naomi Watts (King Kong, 21 Grams).

This Is The End, Beautiful Friend

Cineva de pe Flickr cu ceva mai mult timp decat noi toti la un loc s-a gandit sa faca un colaj din finalurile de film. Mai exact din The End-uri sau, cum ne spuneau parintii nostri care au facut 25 de ani de rusa: za end, zi end, tand, kanetz filma etc.

Malaele si simbolismul magic

Am fost ieri la premiera filmului “Nunta muta”, debutul in cinematografie al lui Horatiu Malaele. Dupa cum spunea si el in deschidere, a incercat sa faca un film care sa fie inteles si placut atat de intelectuali, cat si de oamenii simpli, sa distreze si in acelasi timp sa sensibilizeze. Eu cred ca a reusit, simplist vorbind, in demersul sau. Pentru ca e un film care va prinde la marea masa a oamenilor. Dialogurile, gagurile si situatiile de umor voluntar sau involuntar vor fi pe placul multora. Insa nu cred ca doar atat si-a propus Malaele. Reiese asta atat din reactia lui (“un film bun se vede si dupa numarul imbecililor care-l injura”), cat si a scenografului Adrian Lustig, care a avut o replica total inutila, ca sa nu zic mai mult (“sunt multi care ataca filmul pornind de la sloganul "Let's Boogie!"). Iar daca a vrut sa transmita si altceva, sa treaca dincolo, cred ca nu a reusit. Pentru ca in film sunt o multime de de scene jonglate de alti mari regizori (Kusturica, Fellini etc.), care, daca ar fi sa analizam, pe de o parte nu cred ca sunt percepute de spectatorul necultivat in ale cinema-ului, iar pe cei trecuti prin ciur nu-i impresioneaza cu nimic. Apoi, mi se pare cu totul neadecvat inceputul acela stil documentaristic, care se rupe brusc, nu mai apare pe parcursul filmului, sa dea aparenta unei continuitati si revine la final, ca sa concluzioneze, in cheie simbolica mesajul. Nu cred ca trebuia insistat pe simboluri (tatuajul cu Romania, doliul etc.). Probabil, o constructie umoristica, fara scene tragice, horror, snapshoturi sau alte artificii de pelicula ar fi dat mai multa vitalitate filmului. Asa insa, in afara unor scene foarte reusite, s-a mers pe un umor de cartier bucurestean si in nici un caz umor de birt de sat si pe o combinatie de tehnici si stiluri foarte diferite, care nu se leaga (de la silent movie la fantasy), de parca s-ar fi incercat rescrierea istoriei cinematografului. Si asta cu toate ca actorii au reusit sa scoata ce era mai bun din scenariu (de la surprinzatoarea Meda Victor la actingul curat al lui Alexandru Potocean), desi acesta nu se centreaza pe un personaj principal. Una peste alta, un film care a ratat exceptionalul, insa, cred, a desenat o alta latura, mai vesela, a cinematografiei actuale, si mai ales a celei axata pe intunecatul comunism.

Rating 7,5/10.

Premiile FilmFestival Cottbus

Daca tot am amintit de festivalul de film de la Cottbus, sa spunem ca scurt metrajul lui Radu Jude Alexandra a castigat premiul special al juriului, in vreme ce premiul CoCo Best Pitch Award 2008 a fost atribuit productiei Ursul (prezentata la festival de Tudor Giurgiu), in regia lui Dan Chisu.

Only God Knows?

Rating 7,5/10.

And When You ...

Umorul englezesc e foarte sanatos in doze mici si puternice. Nu stiu daca amestecat cu melancolia da un efect tocmai all right. Daca sunteti dispusi sa testati, incercati filmul asta. Fie ca o sa plangeti, fie ca o sa zambiti, n-o sa va dezamageasca. Nu este o capodopera, e doar un film britanic de suflet, despre relatia tata-fiu. De ce am accentuat britanic? Prietenii stiu de ce.

Rating 7,5/10.

And When Did You Last See Your Father? (2007)

Director:

Anand Tucker

Writers:

Blake Morrison (book) and
David Nicholls (screenplay)

Cast

	Jim Broadbent	...	Arthur
	Colin Firth	...	Blake
	Juliet Stevenson	...	Kim

I Think I'm Paranoid, Gus!

Un accident banal. Asta pare la o prima vedere a fi subiectul scenariului. Numai ca scenariul nu importa. Paranoid Park e in primul rand un mare exercitiu regizoral si, in al doilea rand, o bijuterie a tehnicii de imagine. Si asta pentru ca de dincolo de culori si de obiectivul camerei ne zambeste Cristopher Doyle, un mare magician (poate va mai amintiti de In The Mood For Love sau The Hero). Cum ar veni Gus van Sant vs. Cristopher Doyle. Numai ca de data asta castiga amandoi. Isi impart meritele, dar si filmul. Pentru ca jumatate e tras pe pelicula, jumatate in digital. Iar combinatia e de mare succes. Vizionare placuta!

Rating 8,5/10.

Paranoid Park (2007)

Director:

Gus Van Sant

Writers (WGA):

Gus Van Sant (screenplay)
Blake Nelson (novel)

Cast

Jared

Gabe Nevins	...	Alex
	Daniel Liu	...	Detective Richard Lu
	Taylor Momsen	...	Jennifer
	Jake Miller	...	Jared

Alexandra cea Mare

Tot din seria filmelor monocolorate, un film care a stat si el la coada la Cannes anul trecut. Alexandra lui Sokurov e o pelicula molcoma, bojii moi, ca sufletul distilat de vodca al unui rus. Totul in film e facut cu incetinitorul, mosnegeste, de parca se trage de timp ca sa intre la lungmetraj. In fond asa e si Alexandra: nu e un fotomodel, ci un fel de mama eroina, ajunsa din urma de batranete, in care se oglindeste balndetea aspra a fostei femei darze atunci cand isi viziteaza nepotul intr-o baza militara uitata prin Rusia. Imaginile calatoresc odata cu babuska Alexandra, merg in urma ei prin baza militara si prin satul din apropiere, prezentandu-ne saracia (materiala a) celor care traiesc la marginea zonelor de conflict. Parca totusi e prea putin de la tatuca Sokurov. Inainte putea mai mult si mult mai bine. Davai, davai!

Rating 7/10.

Aleksandra (2007)

Director:

Aleksandr Sokurov

Writer:

Aleksandr Sokurov (writer)

Cast

	Galina Vishnevskaya	...	Aleksandra Nikolaevna
	Vasily Shevtsov	...	Denis
	Raisa Gichaeva	...	Malika

Daca doriti sa revedeti ... Slagare de iubire

Daca nu stiati pana acum, e vorba despre filmul care a fost prezent la Cannes in anul in care Mungiu a invins la puncte. Povestea filmului e usurica, pusa pe note si frumos colorata. E ca o poza din aia din care se schimba cand te uiti din unghiuri diferite. O relatie normala (el+ea), se complica intr-un menage a trois (ea+el+ea) si se inchide intr-una homosexuala (el+el). Totul asortat cu cantecele fantuzesti simpatice (n-am fost niciodata un fan al muzicii franceze, insa coloana sonora chiar mi-a placut de data asta) si cu imagini foarte potrivite: de la cele vag artistice, monocolore, pana la cadre amuzante, legate de titlurile cartilor ce se rasfoiesc prin film si de momentele de pantomima. Donc, un film “ca o apa care curge”, fara pretentii, care reuseste sa se faca placut.

Rating 8/10.

Chansons d'amour, Les (2007)

Director:

Christophe Honoré

Writer:

Christophe Honoré (writer)

Cast

	Louis Garrel	...	Ismaël Bénoliel
	Ludivine Sagnier	...	Julie Pommeraye
	Chiara Mastroianni	...	Jeanne
	Clotilde Hesme	...	Alice
	Grégoire Leprince-Ringuet	...	Erwann

4 minute, 3 secunde, 2 personaje, un film

Într-adevăr, se poate spune că acele patru minute (Vier Minuten) spun totul despre personajul pe care Chris Kraus a vrut să-l schiţeze. Jenny von Loeben - interpretată excelent de Hannah Herzsprung - este o persoană cu un comportament discordant, care trece foarte uşor de la melancolia acordurilor din Schumann la violenţa extremă, de tipul "pianistului" din De battre mon coeur s'est arrêté. Practic întreg filmul este o pregătire a celor patru minute de ură viscerală, care zguduie, prin acordurile pianului, întreg trecutul celor două personaje: profesoara de pian lesbiană şi tânăra deţinută, abuzată de tată, care-şi ispăşeşte pedeapsa pentru o crimă brutală, pe care nu a comis-o. Din întâlnirea lor se naşte un torent, stăvilit profesionist de regizorul german, care în ciuda unor scăpări cu iz hollywood-ian (tendinţa de victimizare, sentimentalisme & dulcegării), reuşeşte să închege un film foarte bun.