După ce am văzut Taxidermia, nu am putut să mai urmăresc vreun film câteva zile. Părea că acea peliculă reuşise să mitralieze toată cinematografia modernă şi să o remodeleze cu adevărat. Azi m-am hotărât, după câteva luni, să mai încerc un film unguresc. La fel, am rămas hipnotizat, şi încă mă gândesc la el ... halucinant, fermecător ... de la imagine, la sunet şi la tramă.Dacă e să privim ca simpli spectatori, filmul prezintă povestea de iubire dintre un doctor-scriitor (Ulrich Thomsen) opioman şi morfinoman şi pacienta sa (Kirsti Stubø), o persoană bântuită de deliruri, care-şi găseşte alinarea în scris.
Dacă privim psihiatric, e încercarea unui medic de a trata o schizofrenă prin metode moderne, psihanalitice (acţiunea se petrece în 1913), şi nu barbare, des folosite în ospicii în acea vreme, încercare eşuată, acesta recurgând până la urmă la o lobotomie simpatică, pentru a-şi elibera pacienta de "demoni".
Din punct de vedere cinematografic, filmul e pur şi simplu extraordinar, ca mai toate filmele maghiare (sic!) din ultima vreme.
(+) imagine, story, coloană sonoră.
(-) dacă în anul 1913, în Imperiul Austro-Ungar, într-un ospiciu oarecare, existau curent electric, gresie pe jos, apă curentă şi canalizare, înseamnă că sunt cu mult înaintea noastră.
Rating 7,5/10
Opium: Diary of a Madwoman (2007)
Writers:
Géza Csáth (diaries)András Szekér
Cast
 | Ulrich Thomsen | ... | Dr. Brenner |
 | Kirsti Stubø | ... | Gizella |
| Zsolt László | ... | Dr. Moravcsik |
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu