În mod ciudat, filmul ăsta mi-a adus aminte de cărţile lui Max Blecher, de suferinţa lui, de felul cum filtra poeticul cotidian prin creierul lui muribund. Ştiti ce mi s-a părut cel mai crud în film? Toate femeile alea zemoase, mustind de erotism, care veneau să-l viziteze periodic.
Am avut privilegiul să văd o variantă necenzurată a filmului "Lust, Caution". Nu ştiu ce a fost tăiat din el (bănuiesc că secvenţele alea surprinzător de încinse) sau cât de mult, însă mi se pare că oricât de "retuşat" ar fi după ciunţelile astea, îşi pierde din farmec. Şi asta pentru că Ang Lee (care revine la zona hetero:), înşurubează atât de bine pasajele cu organe în poveste, încât ţi se par fireşti, nescandaloase. Ba mai mult, felul cum sunt filmate te provoacă şi ajungi chiar să doreşti să le întâlneşti mai des pe parcurs. Poate, până la urmă, în asta constă măiestria cinematografică: să-ţi saboteze subconştientul şi să-ţi deturneze prejudecăţile. | Tony Leung Chiu Wai | ... | Mr. Yee |
 | Wei Tang | ... | Wong Chia Chi |
 | Joan Chen | ... | Mrs. Yee |
Sincer, am avut ceva reţineri până m-am hotărât să văd "My Blueberry Nights". Citisem în presa internaţională cîteva cronici nu foarte entuziaste şi cum Wong Kar Wai e (poate) regizorul meu preferat, mi-a fost teamă să nu fiu dezamăgit. Nu ştiu dacă după ce am vizionat filmul exact ăsta e sentimentul. Pentru că din punct de vedere tehnic filmul nu are puncte slabe. E marcă înregistrată WKW. Însă de data asta, parcă nu mai presară peste peliculă farmecul ăla care te furnică, "aerul poeziei nu mai e blând", deşi, la un moment, muzica aduce aminte de "In The Mood For Love", trenurile amintesc de "2046" şi nopţile fumigene de "Happy Together". Până la urmă e un film care aminteşte de Wong Kar Wai. | Norah Jones | ... | Elizabeth |
 | Jude Law | ... | Jeremy |
 | David Strathairn | ... | Arnie |
 | Natalie Portman | ... | Leslie |
 | Hector A. Leguillow | ... | Cafe Cook |
 | Rachel Weisz | ... | Sue Lynne |
